N-am scris prea des de ziua mea

2025-03-15 · Pagini de jurnal · 17 comentarii ·
de ziua mea aniversare alergare femeie

În unii ani am chef să fac ceva special de ziua mea, în alții nu. Dar pentru anii în care am vrut dar nu s-a putut, ar trebui să-mi fiu datoare și să „bifez”. Cum zicea prietenul Radu, tot ce e peste patruzeci e bonus. 44 sună bine, dar parcă prea repede am ajuns aici!

Anul acesta m-am bucurat că-mi pică ziua în weekend și speram la o drumeție, însă ploaia/ninsoarea și frigul ultimelor zile m-au deturnat. Mai mult, m-am speriat de prognoză și mi-am început dimineața… leneșă. Când s-a arătat soarele, mai să-mi ies din fire, dar înțelepciunea vârstei mi-a șoptit că nu te pui cu toanele lui martie. Într-adevăr, n-a ținut mult, doar cât să pot spune că am văzut soarele de ziua mea.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 02’25] Antrenând mintea, picioarele o vor urma

2025-02-28 · Pagini de jurnal · 9 comentarii ·
Antrenând mintea alergare iarna padure ecou

Februarie nu e printre preferatele mele, dar cea care se încheie azi a fost suportabilă. Nu am făcut nimic memorabil, dar poate rămâne în istorie ca luna în care am început să învăț germană elvețiană. Că dacă nu mă motivez să evoluez cu cea standard, măcar să înțeleg mai mult din ce vorbesc colegii mei de serviciu sau de alergare, mamele de la școală sau, pur și simplu, unii oameni din jur cu care simt nevoia să comunic mai bine.

Cu alergarea, simt că am început bine sezonul, dar pentru că întotdeauna e loc și de puțină dramă, faptul că nu întineresc vine la pachet cu rugină ici-colo… Iar dacă spuneam cu superficialitate că antrenând mintea, picioarele o vor urma, am cobit. Acum chiar trebuie să fac asta.

...citește mai departe ↑

La urmă, ce lăsăm în urmă

2025-02-14 · Pagini de jurnal · 11 comentarii ·
omagiu mostenire ce lăsăm în urmă

Această postare este un omagiu adus lui Árpád Székely, un om pe care nu l-am cunoscut. Mi-a scris anul trecut și m-a rugat să colaborez la cartea sa cu flori rare din Carpați (A Kárpátok virágoskertje). Am avut o reținere. Apoi, ca întotdeauna, am zis da, căci dacă am avut fericirea de-a găsi o plantă rară în munții noștri dragi, fericirea și fotografia îmi aparțin, dar planta nu.

Colaborarea noastră a fost simplă, scurtă, urma să primesc un email și un exemplar al cărții după apariție. La început de decembrie mi-a scris soția lui, la final de decembrie răsfoiam cartea. Árpád n-a mai apucat să o facă.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 01’25] La schi…

2025-01-31 · Pagini de jurnal · 6 comentarii ·
schi în Austria cu prietenii

De când am plecat din țară, ianuarie e o lună mult așteptată pentru că se întâmplă tradiționala întâlnire cu prietenii în Austria. Ei vin la schi, noi la schi și socializare. Dacă aș face și viraje pe cât de mult vorbesc, ar fi o treabă… dar tot n-aș vrea să lipsesc.

Recitind din jurnalele vechi, mi se pare incredibil că schiez mai puțin și mai prost ca pe vremuri, că atunci mă simțeam nepricepută, iar acum de-a dreptul înstrăinată de acest sport. Poate pentru că atunci trăgeam tare să țin pasul cu gașca și să văd cât mai mult din Alpi, iar acum am și alte variante mai puțin stresante de a privi Alpii. Cert e că multe s-au schimbat, iar scrisul care deseori ajută, la capitolul schi e o pacoste, o mărturie că nu merg spre bine…

...citește mai departe ↑

Un răsărit pe Postăvaru. Acasă, unde ceața-i mai frumoasă!

2025-01-24 · MUNTE · 6 comentarii ·
Postavaru rasarit prietenie rasarit pe Postavaru

Fiecare vacanță acasă se încheie cu zilele de Brașov, de pus în ramă, pentru că acolo-i muntele, acolo-s prietenii, acolo-i Tâmpa pe care Miruna o urcă cu drag de fiecare dată, acolo se lasă cu câte-o tură pe sufletul meu.

Cert e că n-a trecut zi fără mișcare și, cu excepția ultimei, fără o urcare deasupra ceții unde soarele strălucea nestingherit peste marea de nori ce-a acoperit depresiunea. Unii ar zice că n-am prins vreme chiar bună, mie dimpotrivă, mi s-a părut ideală, ieșirea de pe sub ceață fiind de fiecare dată altfel, cu nelipsită încântare. Iar după trei urcări pe Tâmpa, era și timpul pentru un răsărit pe Postăvaru. Mike a pus mașina la bătaie, iar Dana a rostit în seara dinainte cuvintele magice ”du-te, altfel o să-ți pară rău!”.

...citește mai departe ↑

Pagina 123›Ultima »